Prin cultura la libertate...

Pe mine fraza asta mă duce cu gândul la ideea că eşti înnobilat prin cultură. De fapt, aceasta este şi originea acestei devize, ea datează din perioada când era înscrisă pe reversul medalionului reprezentând ordinul Meritul cultural, conferit de către regele Carol II şi mai apoi, de Mihai I, celor care se distingeau în cultură, prin merite şi sârguinţă. Cu siguranţă, era ceva cu totul special să primesti o astfel de medalie, pentru oricare dintre cele 4 grade. 

Totuşi, nu reuşesc să nu mă duc cu gândul mai departe şi să nu iau în considerare că nu doar cărţile şi studiul îţi conferă înnobilarea, să nu mai vorbim de libertate. Eu continui să cred că acest lucru rezidă în sufletul fiecăruia. În primul rând contează ce sentimente ai lăsat să-ţi încolţească sau să rodească în suflet de mic. Sau ce sentimente ţi-a fost permis să rodeşti. Paradoxal, tocmai mă întorc de la un festival de folk, poate chiar cel mai mare festival de folk din România la ora actuală, după cum declară cronicile până acum, Napoca Folk. Desigur, îmi simt sufletul purificat şi înnobilat de zeci de ori, nici nu aş avea nevoie de coroană sau de vreo laudă pentru asta. A fost ceva cu adevărat deosebit, înduioşător şi înălţător. Mă întreb însă câtă lume percepe lucrurile în acest fel. Şi spun asta pentru că mi se pare că din ce în ce mai multe persoane fac acum din cultură şi artă un "must have", un "achievement", încă o diplomă de adăugat în palmares, încă un obiectiv bifat pe o listă. Nu, total greşit! La ce ajută să ştii o mulţime de lucruri, să cunoşti orice domeniu, fie ea ştiinţă, cultură sau artă, dacă nu eşti în stare să vezi cu ochii sufletului, să gândeşti cu suflet de copil? 

Cât despre libertate, păi tocmai în asta constă libertatea! Dumnezeu ne-a înzestrat cu voinţă liberă, tocmai pentru că ne iubea prea mult, şi nu este greu să alegi una dintre cele două cărărui care ţi se deschid la orizont. Cunoaşterea îţi deschide porţile spre lume, însă depinde care...din nou intervine chestiunea pomului cunoaşterii binelui şi-al răului. Cât de uşor poate duce chiar la viclenie şi mai ales, la intoleranţă! Până la urmă învăţaţii au inventat rasismul şi atâtea şi-atâtea concepte filosofice care au dus la genocid şi calamităţi. Cred în sintagma "Per aspera ad astra", dar aş transforma-o mai degrabă în "Per Deus et caritas ad astra". Acesta mi se pare cu adevărat lucrul care înnobilează omul, încluzând structura sa fizică, intelectuală sau spirituală, la toate nivelurile cunoaşterii. Nu prea e nevoie să fii învăţat ca să cunoşti asta. În concepte simple. 

Uau, şi uite aşa, mi-am întărit propriile convingeri asupra masteratului pe care tocmai am început să-l urmez. Eh, a fost şi îndrumătoarea noastră de an prezentă în seara asta la concertele de la Casa de cultură a studenţilor, Cluj-Napoca. Concertele au fost de răs, de plâns, de amintiri, de dans, de veselie, toate într-una. Aseară am ajuns în BCJ, la prima tură de concerte. E frumos să rămâi mereu cu visarea...şi cu întrebarea...