Ca să nu se înțeleagă greșit...această a doua prietenie încă există, și e superbă, căci de aceea mi-am pus problema unui sentiment care să dăinuie. Am zis însă că nu poate fi probabil împărtășită profunzimea unui sentiment ca acesta. Unora li se pare cel puțin straniu, cei mai mulți se desprind aproape complet de prieteni la un moment dat, cînd își întemeiază o familie, sau îi contactează când au chef de o băută, o dansantă, ceva oarecum superficial...sunt unii care nici n-au nevoie de prieteni (sau așa cred ei). Eu dintotdeauna am pus foarte mult suflet într-o prietenie și am fost foarte dedicată, am făcut chiar sacrificii pentru a o păstra cât mai vie, pentru că mă preocupă sufletul omului și diferitele temperamente și caractere. Îmi place să învăț ceva de la fiecare, să-i descopăr încet, încet și să iau ce e bun din fiecare. Nu cred că voi putea să renunț vreodată la această latură socială a mea și la plăcerea de a avea o discuție "deep" la o cană luuungă de cafea aburindă. Ok...odată lămurită problema, mă cheamă datoria! right on time! au revoir!
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire
Puteți lăsa un comentariu aici