Sibiu....o poveste....

Nu stiu voi ce experiente ati avut legate de Sibiu, insa mie, de aceasta data, mi s-a intamplat sa traiesc o cu totul alta experienta. De ce spun de aceasta data? Pentru ca am marele privilegiu, zic eu, de a avea rude apropiate la Sibiu si merg in fiecare an acolo macar o data. Am fost tocmai weekendul trecut, dupa o foarte lunga perioada in care nu am mai vizitat Sibiul, si l-am vazut acum cu alti ochi. Cladirile, luminile, copacii seculari, adierea vantului, parfumul lui unic, pustietatea si linistea lui imbietoare, fetzele zambitoare, caldura ce o emanau...Poate (de fapt, aproape sigur) pentru ca am fost singura, am hoinarit de nebuna pe strazile sale pustii, fie zi, fie noapte, pentru ca am mers in doua seri la teatru, tot singura - am simtit ca ma amestec putin cu sufletul acelui oras, cu ceea ce inseamna si incearca sa transmita el, cu sufletele care locuiesc acolo, cu umila si in acelasi timp, falnica lui infatisare, care parca iti spune: "Vino, calca-mi taramul, tot aici si tot asa ma vei gasi, indrazneste, ai tot dreptul, iti dau voie sa ma admiri, eu sunt mereu aici, mereu statornic, mereu la fel". Am vazut acest oras ca pe un tot unitar, ca pe ceva atat de compact si perfect, incat nu mi-a venit sa cred ca pana acum nu i-am prea dat importantza. A fost o experienta placuta si extrem de satisfacatoare. Face parte din capitolul: lucrurile marunte care iti insenineaza viata si care te fac sa-ti doresti sa mai traiesti macar un pic. Voi ce experiente frumoase ati avut? Pe curand!